E undeva la mine un bivol cu coastele care ies pe dinafară sangerând din toate fibrele, ochii topiți îi ies din orbite și se fleșcăie pe zgura. Ma apropii de el solidificată, gravitația îmi lipește picioarele de scoarța terestră, pașii mei sunt de plumb, ma uit mai îndeaproape și între mațele lui era un sac de muste și puțea a zarzavat. Dar deja era poveste veche; nu îmi mai pasa.
Cerul e blestemat, între degetele de la picioare îmi aparuseră lăcuste și dintre dinți îmi ieșeau molii maxilarul se încleștase atât de tare încat dinții îmi trosneau, puteam doar sa gem un ah, ca după sa îmi găsesc dintele în palmă. Din când în când îmi trosneam capul la loc, dar pana la urma urmei si bratele mi se innegrise, erau o materie straina. Lucram din disperata ele dar amortisera. Totul devenise un lucru apocaliptic,(pana si emotia asta isi are originea de undeva, cred, totul e din ciuma si din nevoia de a iesi peste ea). Vedeam tot si imi ziceam “Hei! Sunt desteapta rau de tot!” si, nu stiu de ce, dar ochii imi ieseau din lacrimi si nu mai puteam sa vad de lacrimi. Totusi, imi trageam de pleoape ce sa vad si vedeam (a thread)💕🎶💞:
1. ✨vedeam societatea capitalista accelerata la ridicol un gand fiind inlolcuit de altul in ritm dement intr-o goana dupa lumina care devenise deja amintere in spatele retinei.
2. 🌈nu ai timp decat de degetele de la mana stanga ti se distanțează de periferic; nu mai sunt chiar “ale tale” sau de un dus din cand in când si cand faci asta te simti “productiv”. nuanta devine binar dar s-a si mutat in viitorul e deja trecut. e deja trecut. e deja trecut. e deja trecut. conștiința nu iti da timp sa procesezi asta; actul de a constientiza insusi e o pierdere de vreme viitorul e trecut si sprancenele imi erau lipite cu superglue de plasma chiar cu mana “mea” si aaaaaaaaaaaaaaaaaaaah ce imi placea cand ah!
3. 🙈sau mai I’m in the ghetto! Ra-ta-ta-ta! vedeam cate o gluma amuzanta sau cand arta era acaparata Pitica nenorocita… de capital iar experienta autentica era futila lol! pentru ca la nivel psihologic sinele What is up bros? My name’s Peeeeewdiepieee…e inlocuit de perceptia sociala. exprimarea autentica era imposibila fiindca totul devena o plasticizare digerabila a unei idei, in conformitate cu un grup, esti doar de stanga sau doar de dreapta sau doar gay sau doar straight sau doar SLATT! BIH! ateu, dar intotdeauna OOPS, I, DID-IT-AGAIN! preocupat de perceptia altora, asa ca petreci veacuri ca sa ti-o perfectionezi, pe profilul tau, ca un bolnav YOU JUST POSTED CRINGE! cel mai mare fan, stai cu zilele. nu ma minti ca n-o faci. un pseudo-meta ca supa la cana a lui Warhol care nu era? Chile…anyways, so de fapt?. comentariu artistic? trebuia sa tragi substanta de unde ea de fapt Can I live? Can I fucking live? nu era, trebuie sa tragi THANK YOU GUYS SO MUCH! ca sa gasesti cand de fapt totul e de fapt incercarea bolnava si animalica de a “reusi”, intr-un registru primitiv vorbind, (asta fiindca oglinda ca reper reflexiv iti e inlocuita de poza si de filtru) Shinji-i kagoen~al liderului de turma: MA PIS PE MINE DE RAS UITA-TEEEE! bani, putere, faima asta fiindca asta e tot ceea ce vezi: conturi cu cate Why are you gae? minim 1000 de followeri. si cum inimioara SA FIE PACEEEEEEEE! de pe Instagram se zbate la cate un like asa si a ta, organic aproape, sincronic, bate in acelasi ritm cu un ecran, ceva mort, dar care totusi iti incalzeste palma.
=> 4. Dumnezeu devine nici idee, nici antiidee, nu mai e nici macar mort, ci e calcat in picioare, e doar un estetic.
5. Din cauza nivelului de dopamina crescut pe care ti-l da interactiunea digitala, sensul nu mai e cautat, nici macar nu se afla in aria ta valorica, in care ca o gorila, cauti gratificarea instanta a placerii.
6. La nivelul asta masiv de productie si apatie fata de incalzirea globala, nu mai dau umanitatii decat cateva decenii de existenta.
7. In capitalism ma simt ca intr-o cusca, in sah mat, in care accelerationismul e atat de previzibil si de alert incat am impresia ca tot ce se putea intampla deja s-a intamplat.
Astfel spus, aceasta este dizertatia mea, una foarte nihilista, intr-adevar, dar este de apreciat considerentele ca este foarte realista, si o sustin cu argumente aditionale precum ca acestea urmatoare:
A.1. Sunt foarte singura, de altfel, conditia umana este insuportabila si toti oamenii se vor simti la fel pana la sfarsitul vietii lor.
2. Uneori simt intregul spectru al suferintei umane cauzate din simplul fapt ca nu ne intelegem, la modul,ne portretizam drept victime si avem o gandire binara, schizofrenica, cu noi vesnic, zoroastric, benefactori, iar EI, vesnic, conspirationisti si manipulatori.
3. Uneori simt intregul spectru al suferintei umane si ma doare sufletul.
B.1. Tristetea melodramatica a “patului plin de lacrimi” a fost inlocuita cu dementa zambetului gol. De fapt, rad chiar mai des si ma simt mai bine. Exista in mine ceva pustiu si apatic care ma ingrijoreaza foarte tare.
C.1. Existenta mi-a aparut cum e ea de fapt, o intamplare a istoriei pe care nu mi-am ales-o, care e foarte foarte restrictiva, iar in capitalism si mai restrictiva.
2. Avand in vedere ca am deslusit si deconspirat aceasta societate nebuna, mi-ar fi foarte usor sa castig avand in vedere intelectul pe care il posed si instinctul egoist pe care, logic, il posed.
3. Astfel as putea fi: artist faimos producator de bani, CEO simpatic producator de bani, lucrator pe bani sau scriitor pe bani sau inca dependenta de parinti. As putea deveni politician si sa apar interesul banilor sau maicuta si sa nu apar banii dar sa nu traiesc nimic.As putea deveni profesor sau inspector sau as putea chiar sa ajung foarte departe in cariera mea.
D. 1. Nu ma joc jocuri din astea de rahat.
In urma celor enumerate mai sus, va propun Consiliul Inalt Dumneavoastrelor, concluzia pertinenta si logica ca urmatoarele:
Art.1. Vreau sa ma sinucid cat mai repede.
Inca o noapte oribila, dizertam pe mama, logic ca asa ar trebui sa gandesc dupa inca o noapte in care am baut ca proasta ca sa reusesc sa adorm. In fine, ce ora e? 7. Fir-ar, azi trebuie sa ma mai uit pe Letterboxd, nu am mai vazut un film de 200 de ani. A da si trebuie sa imi scriu la Romana si la Engleza si sa ma pregatesc la BAC si la Istorie si la Romana. Si sa ma mai gandesc la articole pentru revista liceului. Si sa mai repet la pian. Azi am zis ca ma duc sa verific daca mi-au intrat bani pe card. Asa sunt eu in mod bizar functionez in cicluri, noaptea rau, dar ziua bine, nu stiu de ce sunt asa, oricum, asta e nebunia mea, e cam ciudata, sunt ciudata rau de tot, ce arde ceaiul asta, ce au mai vorbit astia pe grupul clasei, ce ma doare burta si capul si ma simt deshidratata, sarumana pentru ceai, da am pus in chuiveta, ma duc pana la baie are cineva nevoie, ce mai faci tataie, da facem “oalai”, avem romana si nu trebuie sa intarzii prea mult, ma imbrac in ce o fi, ce urat am ajuns sa ma imbrac,
Atunci,
De pe geamul mic al baii ma uit inspre soare, care nu e aici pentru mine, nu e aici pentru nimeni, doar el pentru el insusi. Ii simt elipsa pe care ne invartim, cum noi mergem in jos dar el sta. Ma bate pe fata.
Pare ca se rasrfange in el de multe ori si se mananca, dar simultan creste, dar nu urat, nu inspre mine, ci doar in legea lui. Ochii mei nu inteleg asa culoare, deci il vad simplu, ca o gaura in panza atmosferei. Si nu, nu imi spune nimic, ma uit de doua ori inspre reflectia mea din oglinda. Iar s-a spart si imi sunt straina. Experienta asta nu are nici un sens, nimeni nu a pus soarele acolo, doar exista, nimeni nu m-a pus pe mine aici, doar exist ca sa il privesc, imaginea lui se traduce in capul meu ca idee.
Ma simt fericita. Mintea mea…tace…
Leave a Reply