Album review #2

șmeCHERESCU- recomandat de @edvil._

Nane este printre puținii artiști de trap din România care, pe lângă talent și experiență are și tehnică. Cred că nu exagerez dacă spun că Nane la momentul actual este cel mai bun pe partea de lirică din trapul românesc. Combină aroganța și tupeul de golănaș de cartier cu o oarecare finețe specifică (dobândită de altfel în anii de experiență), dar și cu trendurile actuale din trapul internațional. Albumul șmeCHERESCU este o compliație de trackuri foarte bune, dar și de trackuri mediocre. Piesele mele preferate sunt: Doar fapte, 3 Lucruri, Pe nori, Coloana și Când mă întorc.

Când vine vorba de piese mai puțin preferate însă, cred că merită să pun în discuție feat-ul cu Azteca. E oarecum ironic dacă stai să te gândești; Nane încercând-le să le demonstreze tuturor boșorogilor, boomerilor din industrie de ce e capabilă generația nouă, mințile luminate ale noului val și Azteca "generația nouă sclavulEeEe", făcând parkour pe lângă beat, nici un flow, nici un delivery, nici un haz, nici o substanță, convingându-i pe boșorogi exact de ce nu se merită să promoveze copii din generația noastră, exact contrariul. De fapt, e și mai amuzant când realizezi că până și băieții de la NPB s-au tripat încercând să o mai dreagă pe unde pot cu efecte din producție (pe principiul "lasă că se rezolvă la mix"), efecte care, de altfel, nu prea rezolvă nimic.

Nane nu prea dezamăgește când vine vorba de felia lui totuși, deși sunt versuri clasice din tiparul de trap și poate prea abrazive, nici nu-i pot cere mai mult, din moment ce pe partea de execuție și rime totul sună aproape perfect. Este, finalmente, imaginea lui, vibe-ul lui și stilul lui. Un stil catchy, bizar pe alocuri și gălăgios dar care reușește să-ți "facă seara". Cum de altfel mi-a făcut-o și mie. Mersi Edi, mai aștept.

Abandoned luncheonette- recomandat de tovarasul.h.adrian

Abandoned luncheonette este un album pe care nu prea pot să-l descriu. Adevărul este că Hall&Oates fac aici un exercițiu cu mai multe genuri muzicale care din păcate eșuează să creeze o imagine unitară a albumului, cu toate că trackurile în mod individual sunt mooodies af, deși pe alocuri cam experimentale.

Vibe-ul este mellow, ușor melodramatic pe alocuri, cu o naivitate chiar carismatică. Se observă și o nostalgie pentru America anilor '50-'60- de la imaginea dezolantă a restaurantului (luncheonettei ??? aparent nu există echivalent în română) din cover art-ul piesei până la însăși melodia eponimă Abandoned lucheeonette care preia anumite elemente de construcție din rock-n-roll-ul perioadei. Piesele mele preferate de pe album sunt: When the morning comes, Las Vegas turnaround, Had I Known You Better și Abandoned luncheonette. Melodia de bass este unul din highlight-urile albumului, când vine vorba de melodie și de armonizare per total. Din nou, din nefericire, melodiile sunt un exercițiu pe partea de construcție melodică care uneori mă lăsă ușor confuză. Cel mai bun exemplu este trackul de sfârșit, care conține un solo de banjo, un solo de vioară și o parte de încheiere care este atât de lispită de structură încât mă șochează. Cu toate acestea, nu eclipsează vibe-ul vibrant, naiv, wholesome și clasic pe care îl încearcă albumul.

Un album ușor de ascultat, care nu necesită multe resurse intelectuale fiindcă nici nu cere asta. Cu toate acestea, personal aș fi preferat poate puțin mai mult zvâc. Mulțumesc Adrian (Adi? Hoaghea? Niciodată nu ți-am spus pe nume =)) ), mai aștept recomandări tot la fel de intrigante.